Pentru pasionații de Egiptul Antic, anul 2024 vine cu multe descoperiri. De exemplu, partea superioară (capul) din statuia gigantică a faraonului Ramses al II-lea (care a domnit între anii 1279 și 1213 î.Hr.) a fost descoperită la 250 km de Cairo, luna trecută.
Arheologii au descoperit că se potrivea cu o bucată ce ar reprezenta bustul faraonului, descoperită în anul 1930 de către arheologul german Gunther Roeder.
Astfel, un vechi puzzle nerezolvat este finalizat după 94 ani!
O altă descoperire majoră a fost cea al unui mormânt vechi de 4300 ani, cu picturi murale remarcabile care ilustrează viața cotidiană a egiptenilor antici, descoperită la 33 km sud de Cairo. Se pot vedea scene cu măgari care treierau cerealele, corăbii care navigau Nilul și inscripții care atestă că mormântul aparținea unui funcționar pe nume Seneb-Neb-Af și a soției sale Idet, o preoteasă a lui Hathor, zeița cerului, a dragostei și maternității.
Arheologii au studiat limbile făurite din aur, găsite în gurile mai multor mumii. Aceștia au aflat ce semnificație aveau: reprezentau limbile lor din viața de apoi pentru a mânca în continuare. Se credea că aurul este „carnea din care sunt făcuți zeii”, potrivit LiveScience.
Pe de altă parte, s-a aflat că femeile din Egiptul Antic duceau o viață grea. O mumie a unei adolescente egiptence în vârstă de 14-17 ani, care a trăit în Egiptul Ptolemeic, a fost descoperită după excavările din anul 1908. Arheologii au descoperit că alături de ea se afla un fetus mumificat. Mortalitatea cauzată de complicațiile nașterii era crescută în antichitate, cu toate că existau medici.
Potrivit Smithsonian, Egiptul a fost prima civilizație care a creat sistemul de taxe în jurul anului 3000 î.Hr. Egiptenii plăteau în grâne, vite, papirus, in, ceapă, usturoi, varză etc., adică o parte din recoltele lor.
„Baza fundamentală a societății umane nu s-a schimbat deloc în ultimii 5000 ani. Dacă te-ai întoarce în timp, în Egiptul Antic, ai recunoaște tehnicile de guvernare care nu s-au schimbat până azi”, explică Toby Wilkinson, egiptolog de la Universitatea din Cambridge.
Terenurile erau taxate prin diferite mijloace și rata depindea de productivitatea fiecărui individ, dar și de fertilitatea și calitatea solului, spune Moreno Garcia, cercetător senior la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța. Vechiul Regat Egiptean era împărțit în nome, și fiecare nomă sau regiune era condusă de un nomarh, guvernator provincial, pentru colectarea eficientă a taxelor de la populația civilă.
Taxele pentru recolte erau o sursă critică de venituri pentru funcționarea regatului egiptean. Regatul egiptean avea mai multă nevoie de muncă decât de cereale.
Colectând cerealele cu ajutorul unor funcționari, statul egiptean avea cu ce să plătească muncitorii care lucrau la proiecte publice (construirea de palate, temple și mormintele faraonilor), precum și pentru minerit.
În Egiptul Antic, moneda nu exista. Grâul era moneda de schimb, fiind practicat și trocul. În epoca capitalismului modern, statele de azi colectează taxe sub formă de bani (în funcție de moneda națională) pentru a plăti funcționarii guvernamentali, bugetarii (medicii, profesorii, polițiștii, pompierii, militarii) și pentru proiectele publice de construcții și renovare.
Citește și: Nilometrul. Cum calculau faraonii impozitele în Egiptul antic